Depunerile de biofilm sunt printre cele mai mari probleme cărora trebuie să le faca față sistemele de răcire a apei. Biofilmele încep să se depună în zone inaccesibile tratamentelor cu biocide și se dezvoltă rapid, producând colmatare biologică. Aceasta deteriorează sistemul din cauza coroziunii, blocajelor, reducerii trasferului de căldură și amplifică creșterea coloniilor de bacterii Legionella. Odată formate,  biofilmele sunt incredibil de rezistente și dificil de eliminat.


Microscope ImageChiar sistemele cu programe regulate de tratament cu biocide pot avea probleme serioase din cauza depunerilor de biofilme. Deci, de ce sunt  biofilmele atât de greu de controlat? Ce puteți face să le mențineți sub control? 

Biofilmele se află peste tot

Biofilmele sunt comunități de bacterii care se atașează de suprafețe și se dezvoltă la adapostul secrețiilor microbiene protectoare. Ca număr și ca greutate, biofilmele reprezintă cea mai prosperă și adaptabilă formă de viață de pe pământ. Biofilmele joacă un rol important în ecologia și sustenabilitatea vieții și se găsesc atât pe suprafețe vii, cât și pe suprafețe inerte, de fapt în orice mediu imaginabil.

Fără măsuri de control extereme, ca cele din industria farmaceutică de exemplu, biofilmele sunt inevitable în orice sistem de apă. Mai ales în turnurile de răcire controlul biofilmelor este extrem de dificil, deoarece în timpul funcționării lor normale pătrund continuu: praf, nutrienți, bacterii și alți contaminanți. Eliminarea completă a biofilmelor nu este un obiectiv practic, ci doar gestionarea impactului negativ al acestora, manifestat prin coroziune, scăderea transferului de căldură, reducerea debitului și favorizarea răspândirii bolilor.

Biofilmele își îmbunătățesc capacitatea de supraviețuire

Peste 90% din populațiile bacteriene existente se află în biofilme. De ce? Bacteriile preferă să crească în interiorul biofilmelor decât să plutească liber în apă, deoarece astfel rata lor de supraviețuire este mai mare.

Dacă nu sunt sterilizate, toate sursele de apă conțin plancton, adică bacterii care plutesc liber, iar majoritatea acestor bacterii nu sunt sesizabile prin teste de cultură convenționale.  Dacă au condiții favorabile, aceste bacterii încep să producă secreții lipicioase, denumite substanțe polimerice extracelulare (EPS), la câteva minute după ce au întâlnit suprafața potrivită fixării. In câteva ore bacteriile încep să se reproducă în interiorul acestui biofilm. In câteva zile se pot forma biocolmatări mature, care conțin comunități complexe de bacterii și alte microorganisme, ce cauzează probleme în sistemul de apă. 

Structura complexă a biofilmelor protejează microorganismele de pericolele din mediul înconjurător și permit acestor comunități sofisticate să se dezvolte și să se adapteze constant tratamentelor chimice aplicate, dar și curățării mecanice. Când condițiile devin nefavorabile biofilmele se propagă eliberând bacterii în masa de apă, bacterii care se vor fixa pe alte suprafețe. Multiplele mecanisme de supraviețuire fac biofilmele incredibil de tenace și dificil de controlat. 

De ce sunt biofilmele atât de greu de controlat?

Biofilmele tind să ia startul acolo unde biocidele nu pot ajunge, de exemplu în noroiul vâscos acumulat sub bazinul turnului sau pe porțiunile rar sau deloc utilizate de pe traseele de conductă, unde debitul de apă este foarte mic sau inexistent. Datorită sistemului complex de conducte, echipamentelor redundante, pătrunderii permanente de praf, nutrienți și bacterii, turnurile de răcire oferă condiții ideale pentru existența biofilmelor.

Odata instalate, biofilmele sunt greu de eliminat. Secrețiile microbiene care formează biofilmele fixează puternic depunerile de suprafață și formează o matriță chimică rezistentă, extrem de greu de penetrat de către biocide și agenții de curățare aplicați.

Clorul sau bromul (în general biocide primare), biocidele reziduale oxidante, sunt rapid consumate prin reacția cu matrița protectoare a biofilmului și pot penetra doar straturile exterioare ale acesteia. Dacă timpul de contact și concentrația sunt suficiente, biocidele neoxidante (de obicei utilizate ca biocide secundare) pot difuza în biofilm, dar pot distruge doar anumite microorganisme, predispuse la dezactivare. Populațiile microbiene în timp se pot modifica să favorizeze microorganisme care nu sunt sensibile la biocidul neoxidant aplicat. 

Ce a fost eficace în trecut poate să nu mai fie eficace în viitor. Chiar daca se aplica doze mari de biocid, dispersant  și agent de curățare, acestea pot deveni ineficiente în eliminarea biofilmelor deja instalate. Dacă nu sunt complet eliminate, bacteriile care supraviețuiesc se pot multiplica rapid, formând biofilme noi mai rezistente și mai greu de penetrat.

Menținerea sub control a dezvoltării biofilmelor necesită o abordare cuprinzătoare și inteligentă

Un bio-management eficient înseamnă o bătălie continuă, care necesită mai mult decât doar adaosul de biocide. O abordare inteligentă, completă, cu ajutorul profesioniștilor, cu protocoale de mentenanță și tehnologie specifică ultramodernă este răspunsul adecvat pentru rezolvarea problemelor pe care le ridică biofilmele.

Abordarea 360 privind bio-managementul, oferită de Chem-Aqua, definește componentele esențiale ale unui program eficient de control al impactului negativ pe care îl au biofilmele din sistemele de răcire a apei prin coroziune, reducerea transferului de căldură, scăderea debitului și favorizarea răspândirii bolilor. Soluția noastră bevetată pentru curățare, bioeXile®, precum și sistemul premiat bioDART®, de monitorizare a biofilmelor, vă oferă beneficiul tehnologic de care aveți nevoie pentru a avea și a vă păstra curat sistemul de apă.  

Pentru detalii vă invitam să contactați Chem-Aqua sau să accesați pagina noastră referitoare la Controlul microbiologic.